Sindromul Postpolio

Sindromul Postpolio (SPP) este o afecțiune care poate afecta supraviețuitorii de poliomielită în orice moment, de la 10 la 40 de ani, după recuperarea de la un atac inițial al virusului.

Potrivit organizației Post-polio Health International, aceste consecințe fizice pe termen lung includ noi simptome recunoscute de comunitatea medicală și caracterizate printr-o slăbire suplimentară a mușchilor afectați anterior de poliomielită.

Simptomele sunt: ​​oboseală, slăbiciune lentă progresivă a mușchilor, dureri musculare și articulare și atrofie musculară; unii experimentează doar simptome minore, în timp ce alții dobândesc atrofie musculară spinală.

Gradul în care supraviețuitorii de poliomielită vor suferi de sindrom depinde de modul în care au fost afectați de primul atac al bolii. Pacienții care au avut doar simptome minime la primul atac și care au obținut ulterior SPP vor observa, probabil, doar simptome ușoare.

Persoanele care au fost afectate inițial de virusul poliomielitei pot dobândi un caz mai acut de SPP cu o pierdere mai mare a funcției musculare, dificultăți la înghițire și mai multe perioade de oboseală.

 

Atenție la continuarea poliomielitei în Mexic

Începând cu luna mai 2008, există o Clinică de îngrijire completă în sindromul Postpolio la Institutul Național de Reabilitare (INR). Conduita de Asociatia Post Polio Litaff, A.C. (APPLAC), clinica trateaza persoanele cu sechele de poliomielita sau cele care deja sufera de sindrom.

În Mexic, ca și în alte țări ale lumii, între anii 1940 și 1950, au apărut mai multe epidemii de polio. Ca o consecință a acestei situații, astăzi există o generație de persoane cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani care sunt victime ale SPP, care nu au diagnostic sau atenție adecvate. Sindromul a fost recunoscut de sectorul sănătății ca fiind "o problemă cu dizabilități de înaltă frecvență".

Comunitatea specialiștilor recomandă ca, dacă există suspiciunea de a avea SPP, nu se autodiagnostichează. Diagnosticul sindromului post-polio este unul de excludere și este important să se elimine (sau să se trateze) boli cu simptome similare care pot provoca afecțiunea.

Deși cercetarea nu a identificat încă un medicament care să prevină sau să întârzie slăbirea mușchilor, simptomele pot fi controlate.
 


Medicina Film: Trendelenburg Gait - Everything You Need To Know - Dr. Nabil Ebraheim (Martie 2024).